Autor: prof.univ.dr. Ioan Opriș.
Demolările monumentelor istorice caracterizează toate epocile de schimbare revoluţionară. Lupta cu statuile a împins mereu în arena publică lideri intoleranţi şi neînţelegători pentru trecut şi însemnele acestuia. Părerea că distrugând un monument – mai ales unul al memoriei istoriei –, dispare o epocă şi se repară nedreptăţile nu ne aparţine exclusiv nouă românilor.
Poate doar brutalitatea, violenţa cu care ne-am delimitat de trecut să fi fost, uneori, mai puternice decât altundeva. Eroii noi, puternicii zilei, învingătorii momentului, au câştigat frecvent în lupta cu istoria. N-am tras noi de pe soclu, în aplauze puternice, îndemnaţi de comunistul Constantin Doncea, opera lui Ivan Meštrovići, reprezentându-l pe regele Carol I? De altfel, în anii `50, o mulţime de statui – plătite multe din bani publici, şi arătând pagini de istorie naţională –, au fost demolate şi topite.
Nu tot dintre ai noştri au fost cei care i-au creat şi aşezat pe noii „zei”, pe Lenin şi Stalin, în pieţele publice? Istoria, aşadar, se face de către noi şi prin noi, trebuind s-o acceptăm aşa cum a fost, dar şi să tragem învăţături de pe urma ei. Iar pe martorii ei să-i tratăm cu înţelepciune, aşezându-i la locul lor în memoria colectivă. Intoleranţa faţă de opera de artă, faţă de monumentele istorice este păguboasă şi se vădeşte în comportamente care sunt necivilizate. Cazul unui excepţional artist român îl redăm în cele ce urmează.
Brâncuși – un „român rău”
La începutul anilor ‘50 din teribilul veac trecut, sculptorul Brâncuşi era unul dintre „românii răi”, rămaşi departe de ţară, tocmai în capitala Franţei. Opera sa, deşi impresionase în întreaga lume, atrăgând atenţia celor mai aristocratice cercuri culturale, nu mai era bine văzută în România, fiind considerată reacţionară, cosmopolită, desprinsă de idealurile clasei muncitoare. Cel mai hulit exemplu l-a constituit ansamblul de la Târgu Jiu, „moştenit de la regimul burghezo-moşieresc”, „fără nicio estetică”, şi „fără să aibă un rol bine definit pentru culturalizarea poporului”1.
Material de construcție pentru DCA
Coloana Infinitului i-a interesat pe fruntaşii comunişti locali doar ca material de construcţie, cerând demolarea ei, iar „materialele feroase rezultate putând fi predate Oficiul DCA din localitate”2. Deci, impresionantul monument (29 m) ar fi trebuit dărâmat iar locul folosit pentru un scop mai nobil, afirmau edilii. Subiectul a ajuns la Comisia ştiinţifică a muzeelor, monumentelor istorice şi artistice de pe lângă Academia R.P.R., transmis prin Comitetul de Stat pentru Artă – Direcţia Artelor Plastice. Categoric că demolarea a părut multora o exagerare, de vreme ce Departamentul Gospodăriei comunale şi judeţene din cadrul Ministerului de Interne – cel la care şi-a îndreptat cererea autoritatea gorjeană – a solicitat opinia celor de la Direcţia Arte Plastice, precizând că „acest monument face parte dintr-un grup de 3 monumente situate într-un ax (coloana metalică – cercul de piatră din parcul public şi masa rotundă din piatră)”3. Evidentă apare ezitarea lor de a da un aviz respectivei cereri. Planul de situaţie anexat prezintă clar coloana şi structura ei. Un răspuns ferm, angajat şi care trebuia respectat era aşteptat de la specialiştii comisiei numite.
Într-un lot cu alte două solicitări, privind demontarea monumentului comemorativ dedicat eroilor din Primul Război Mondial (operă a lui C. Baraschi) de la Predeal şi stema veche a judeţului Argeş de pe faţada liceului „I.I.C. Brătianu” din Piteşti, cei de la Direcţia Artelor Plastice au transmis cazul brâncuşian la comisia amintită. Nota de înaintare poartă şi semnătura unui important arhitect, legat prin practică şi experienţă de protejarea monumentelor istorice: reputatul profesor Horia Teodoru4.
Sfatul Popular din subordinea Regională al Orașului Târgu Jiu
Secțiunea Gospodăririi Comunale și Industriei Locale
Către Ministerul Afacerilor Interne
Departamentul Gospodăririi Comunale și Industriei Locale, București
Nr. 3877 din 7 martie 1951
Întrucât orașul Tg. Jiu a moștenit de la vechiul regim burghezo-moșieresc diferite monumente așezate fără nici o estetică pe raza orașului și fără să aibă un rol bine definit pentru culturalizarea poporului, așa cum de exemplu se află și o coloană metalică introdusă în fundament de beton și situată în partea de Est a orașului, în noul parc creat în cursul anului 1937.
Ținând seama că acestă coloană prin materialele rezultate din demontarea ei ar putea folosi la alte lucrări edilitare de primă necesitate ale orașului Tg. Jiu, vă rugăm a ne da cuvenita aprobare pentru dărâmarea ei și, materialel feroase rezultate putând fi predate Oficiului D.C.A. din localitate.
Coloana are o înălțime de cca. 29 metri, lățime de 1 metru, în formă de x trunchiuri de piramidă suprapuse.
Înaintăm alăturat și o schiță de plan a coloanei în cauză.
Președinte (indescifrabil)
Șeful secțiunii (indescifrabil)
Comisia Muzeelor salvează Coloana Infinitului
La 1 septembrie 1951, solicitarea a fost avizată de preşedintele Comisiei, prof. univ. dr. Petre Constantinescu-Iaşi şi transmisă spre a fi analizată de membrii acesteia. Biroul Comisiei a decis, la începutul anului 1952, că „această coloană nu trebuie distrusă, ci conservată, fiind un monument de artă” şi a anunţat Comitetul pentru Artă, preluând chiar constatarea că „această lucrare este o operă decorativă, inspirată din formele artei populare din regiune şi merită să fie menţinută ca atare”5. Semnând în numele preşedintelui Comisiei, acad. Constantin Moisil şi secretarul Horia Bălănescu au asumat un manifest act politic, infirmând temerile şi obtuzităţile activiştilor din Sfatul Popular Târgu Jiu. Hotărârea lor a confirmat astfel atitudinile corecte şi viziunea celor care considerau atunci că sculptorul Constantin Brâncuşi va redobândi cel mai prestigios loc în ierarhia artiştilor români. Chiar şi în ţara sa!
Decizia prestigiosului for cultural aminteşte din nou de nevoia acută ce o avea societatea – mai ales în vremuri de tranziţie –, de a consolida autoritatea specialiştilor şi de a le acorda acestora respectul cuvenit.
Prin actul lor responsabil, membrii Comisiei Muzeelor, Monumentelor Istorice şi de Artă (Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Moisil, Constantin Daicoviciu, George Oprescu, Emil Condurachi, Grigore Ionescu), au dobândit respectul datorat vizionarilor. Prin decizia lor, opera genialului sculptor de la Hobiţa a rămas intactă în patrimoniul României, întărind multor generaţii orgoliul de a-şi spune români.
NOTE
1. Vezi adresa Sfatului Popular de subordonare regională a oraşului Târgu Jiu nr. 3877/ 2.III.1951 către M.A.I., DMI-Arhiva monumente istorice.
2. Ibidem.
3. Cf. adresa nr. 3963/40659/ 22.III.1951, idem.
4. Cf. adresa nr. 12352/ 30.VI.1951, idem
5. Cf. adresa nr. 2/ 18.I.1952, idem