Dicționar politic: audiența țintă (Target Audience – TA)

Autor: Călin Hentea.

Definiții. Concept vehiculat în domeniul operațiilor psihologice desfășurate de militară care reprezintă ”persoane sau grupuri umane selectate şi aprobate, reprezentate de subunităţi/unităţi sau structuri de comandă ale adversarului şi/sau de populaţia civilă situată în zona acţiunilor militare, asupra cărora se desfăşoară acţiuni specifice domeniului operaţiilor psihologice” (Doctrina operațiilor psihologice, SMG – FOP 3.16. din 2007). Definiția românească este în consonanță cu doctrina NATO în domeniul PSYOP (AJP 3.10.1.) Autoritatea de aprobare a desemnării audiențelor țintă sau a unor programe, campanii sau produse de operații psihologice, se află la acel nivel al ierarhiei militaro-politice care își poate asuma responsabilitatea deciziei politico-militare în funcție de importanța și/sau sensibilitatea audienței, programelor sau campaniilor respective, începând de la comandantul marii unității din teatrul de operații și mergând până la Consiliul Nord Atlantic. Audienţa ţintă realăpresupune persoane sau grupuri umane reprezentate de subunităţi/unităţi sau structuri de comandă ale adversarului şi/sau de populaţia civilă situată în zona acţiunilor militare, care au fost expuse şi au receptat mesajul transmis prin produsul de operaţii psihologice. Audienţele ţintă pot fi clasificate după modul în care le sunt adresate mesajele operaţiilor psihologice în ”audienţe ţintă intenţionate” şi în ”audienţe ţintă neintenţionate”. Audienţele ţintă intenţionate se pot clasifica la rândul lor după modul în care receptează mesajele operaţiilor psihologice în audienţe ţintă primare şi respectiv, intermendiare. Audienţele ţintă primare sunt acele persoane sau grupuri de oameni selectate din teatrul de operaţii care receptează în mod direct mesajul operaţiilor psihologice şi de la care se aşteaptă un răspuns atitudinal şi comportamental. Audienţele ţintă intermediare sunt acele persoane, grupuri de oameni sau instituţii din teatrul de operaţii care pot transmite mai departe către audienţele ţintă primare mesajele operaţiilor psihologice; acestea pot fi lideri locali de opinie, mass-media sau organizaţii locale.

Istoric. Conceptul de audiență țintă, în forma sa incipientă, a apărut odată cu primele acțiuni de planificare a operațiilor de influențare în masă în timpul Primului Război Mondial, atunci când pentru a obține un  efect maxim, mesajele trebuiau a fi diferențiate și nuanțate în funcție de cei cărora le erau adresate: civili sau militari, aparținând unei națiuni sau alteia, etc. Ulterior, odată cu perfecționarea metodelor și mijloacelor de influențare în masă, și afirmarea specialității militare a operațiilor psihologice, conceptul de analiză a audienței țină a fost și el dezvoltat și nuanțat pe baza studiilor și cercetărilor sociologice și psihologice din ce în ce mai avansate, fiind teoretizat și aplicat mai ales în doctrinele și manualele PSYOPS americane, britanice și ale NATO. 

2. La marile manifestații organizate în Capitală de 1 mai și 23 august din ”Epoca de aur”  nu se mai ținea seama de vreo audiență țință specifică acestei acțiuni, ci doar de ideea reprezentare a ”unității întregului popor strâns unit în jurul partidului comunist și a secretarului său general”.

Conexiuni propagandistice. Orice campanie sau gest propagandisticeste adresat unui anumit public, unui anumit grup de oameni în funcție de profilul căruia este concepută acțiunea pentru a se obține modificările de comportament sau reacție dorite. Audienţele ţintă avute în vedere de operaţiile psihologice desfăşurate într-un teatru de operaţii în scopul influenţării opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor acestora în funcţie de obiectivele prestabilite, reprezintă indivizi anume sau grupuri de oameni care se diferenţiază prin poziţia socială, etnie, rasă, sex, vârstă, ocupaţie etc. Identificarea unui centru ostil, de exemplu a unui regim dictatorial sau ai opoziţiei politice, presupune cunoştinţe detaliate despre modul în care adversarul gândeşte, ia decizii, luptă, precum şi despre înţelegerea punctelor forte sau a slăbiciunilor membrilor grupurilor ţintă şi a filosofiei lor de viaţă, în general.

*Bibliografia poate fi consultată la primul articol din serie („Dicționar politic: agitația”).