Recent, pe site-ul cell.com, a fost publicat articolul „A genetic history of the Balkans from Roman frontier to Slavic migrations”. Cei 73 (!!!) de semnatari ai articolului sunt din Spania, SUA, Marea Britanie, Austria, Slovacia, Serbia și Croația (cei mai mulți din Croația, urmați de cei din Serbia) și, după ce ne spun că „ascensiunea și căderea Imperiului Roman a fost un proces socio-politic cu ramificații enorme pentru istoria omenirii. Dunărea Mijlocie a fost o frontieră crucială și o răscruce pentru populație și pentru schimbările culturale”, ne avertizează că „aici, prezentăm date la nivelul întregului genom prelevate de la 136 de indivizi din Balcani datând din mileniul I d.Hr. În ciuda militarizării extinse și a influenței culturale, găsim o contribuție redusă a strămoșilor din partea popoarelor cu descendență italică. Cu toate acestea, găsim un aflux pe scară largă de populații de origine anatoliană în timpul perioadei imperiale. Între anii 250 și 550 d.Hr., detectăm migranți cu ascendență din Europa Centrală/de Nord și din Stepă, confirmând că migrațiile barbare au fost generate de confederații diverse din punct de vedere etnic. După încheierea controlului roman, detectăm sosirea pe scară largă a unor indivizi asemănători genetic cu populațiile moderne de limbă slavă din Europa de Est, care au contribuit cu 30%–60% la ascendența popoarelor Balcanice, reprezentând una dintre cele mai ample modificări demografice permanente, din Europa, în timpul perioadei migrațiilor”.
De ce ne interesează pe noi acest studiu?
Pentru că, autorii au ajuns la concluzia că „genele slave” ale românilor sunt majoritare – undeva la 50-60%!
Cum au ajuns cercetătorii la această revelație: făcând 138 de analize ADN pe mostre prelevate de la schelete, datând din mileniul I d.Chr., majoritatea provenind din Serbia, Croația și câteva din Austria și Slovacia. Doar O SINGURĂ mostră a provenit din România, dintr-un mormânt tumular, datând de acum 1000 de ani, situat lângă Ploiești! Și, chiar dacă autorii și-au propus să facă acest demers „pentru a explora istoria populației din Balcani (delimitată de Mările Adriatică, Mediterana Centrală, Egee și, la nord, de Dunărea Mijlocie și de Jos și râul Sava)”, așadar FĂRĂ SPAȚIUL ROMÂNESC, acest lucru nu i-a împiedicat să dea cu mucii în fasole și să arunce niște procente absurde, care nu au cam nimic de-a face cu realitatea.
Ceea ce i-a făcut pe propagandiștii de serviciu de la Budapesta, dar și pe cei de la Belgrad și Sofia, să sară în sus de bucurie. Motivele bucuriei lor cretinoide nu are rost să le discutăm. Faptul că unele ideile susținute în articol nu sunt recunoscute și acceptate de comunitatea științifică internațională este evident că nu i-a mai interesat. După cum, nici o parte a presei din România nu s-a dovedint mai brează, preluând, pe nemestecate și negândite, ideea românilor de origine… slavă.
Însă cum speranța moarte ultima, am constatat că există un punct de vedere pertinent pe acestă temă, care îi aparține istoricului Matei Blănaru și care a fost publicat pe adevărul.ro.
Articolul istoriului român descâlcește complicatul studiu cu 73 de autori, care abundă în termeni tehnici și de specilitate, în scheme și tabele greu de înțeles. Nu putem decât să sperăm că exemplu său va fi urmat și de alți specialiști în genetică, arheologie, antropologie etc.
Articolul cu 73 de autori îl găsiți aici:
https://www.cell.com/cell/fulltext/S0092-8674(23)01135-2#%20
Și articolul lui Matei Blănaru: