Autor: Constantin Moraru.

„Clauza naţiunii celei mai favorizate”1 a fost unul din obiectivele principale urmărite de oficialităţile române în dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu SUA, începută în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi continuată apoi de Nicolae Ceauşescu.

Vizita oficială a delegaţiei României, condusă de Nicolae Ceauşescu în SUA (4 – 7 decembrie 1973) era răspunsul lui la vizita lui Richiard Nixon în august 1969 în România2.

Printre convorbirile pe care delegaţia română le-a avut în SUA cu oficialităţile americane, se înscrie şi cea din 7 decembrie 1973, de la New York, cu reprezentanţii organizaţiilor evreieşti din această ţară.

Având caracter „Secret”, nu apare menţionată în sursele oficiale şi nici în lucrările de specialitate româneşti consacrate diplomaţiei româneşti sau a celei americane, ea a avut loc la Hotelul Waldorf Towers.  

Din delegaţia română, pe lângă Nicolae Ceauşescu, au făcut parte Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, George Macovescu, ministrul Afacerilor Externe şi Cornel Bogdan, ambasadorul României în SUA.

De cealaltă parte, delegaţia era compusă din: Iacob Stein – preşedintele principalelor organizaţii ale evreilor din America, Max Melemet – director executiv al Secţiunii americane a Congresului evreiesc mondial, Joseph Karasick, preşedintele Secţiunii americane a Congresului evreiesc mondial.

Discuţiile s-au axat pe situaţia comunităţii evreieşti din România, emigrarea acestora în Israel, relaţiile cu Israelul, poziţia României faţă de situaţia din Orientul Mijlociu şi nu în ultimul rând solicitarea făcută de delegaţia română, de a fi sprijinită în Congresul SUA în vederea obţinerii „Clauzei naţiunii celei mai favorizate”.

Documentul – inedit, aduce noi informaţii, mai ales în zona delicată a istoriei româneşti despre evoluţia comunităţii evreieşti în România, după cel de-al Doilea Război Mondial, în ceea ce priveşte fenomenul emigraţiei. (Sursa documentului: DANIC, fond C.C. al P.C.R. – Secţia Relaţii Externe, dosar 284/ 1973, cotă provizorie, f. 147 – 158 (scris de mână) 159 – 170, dactilografiată).

Secret / Notă de convorbire    

La 7 decembrie 1973, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, la hotelul Waldorf Towers din New York, pe Jacob Stein, liderul Conferinţei preşedinţilor principalelor organizaţii ale evreilor din America, prof. dr. Arthur Hetzberg, preşedintele Congresului evreilor din America, Max Melemet, director executiv al Secţiunii americane a Congresului evreiesc mondial, Joseph Karasick, preşedintele Secţiunii americane a Congresului evreiesc mondial.

La întrevedere au participat tovarăşii Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedintele Comitetului de Stat al Planificării, George Macovescu, ministrul afacerilor externe, Cornel Bogdan, ambasadorul R.S. România din SUA.

Max Melemet: Suntem foarte recunoscători pentru prilejul oferit de a ne întâlni cu Dumneavoastră, domnule preşedinte.

Ştim multe despre Dumneavoastră şi despre realizările ţării pe care o conduceţi de la rabinul şef Rozen, care este un minunat ambasador al României şi, în acelaşi timp, al poporului evreu. Comunitatea evreilor din România este o organizaţie frăţească în cadrul Congresului Mondial Evreiesc.

Aş dori să vă prezint pe membrii grupului nostru: domnul Karasick este preşedintele Secţiunii americane a Congresului Mondial Evreiesc, profesorul dr. Arthur Hertzberg este preşedintele Congresului evreilor din America, iar domnul Stein este liderul Conferinţei principalelor organizaţii ale evreilor din America.

„Suntem impresionaţi de atitudinea României…”

Joseph Karasick: Comunitatatea evreilor din America nutreşte sentimente foarte călduroase faţă de poporul României.

Rabinul Rozen, după cum a spus domnul Melemet, este un ambasador foarte bun al ţării Dumneavoastră în toate conferinţele care au loc în lume.

Apreciem în special atitudinea tolerantă şi tratamentul egal de care se bucură evreii din România, relaţiile prieteneşti pe care le aveţi cu statul Israel faţă de care, evident, noi avem un mare interes.

Vom face tot ce ne stă în putinţă pentru a promova relaţii tot mai bune cu guvernul şi poporul României.

Arthur Hertzberg: Cred că au fost exprimate cele mai multe dintre ideile pe care doream şi eu să le subliniez.

Doresc să spun că am fost în România la cea de-a 60 aniversare a rabinului Rozen şi am avut atunci o întâlnire şi cu ministrul cultelor din ţara Dumneavoastră. Sunt la curent, de asemenea cu situaţia comunităţii evreieşti din România. Apreciem ceea ce s-a făcut, în contextul specific din România. Sigur, sunt probleme, care se discută şi se rezolvă.

Suntem impresionaţi de atitudinea României faţă de situaţia din Orientul Mijlociu şi, în general, faţă de problemele mondiale actuale.

Am fi foarte interesaţi, domnule preşedinte, să cunoaştem părerile Dumneavoastră şi să putem răspunde la eventualele probleme pe care veţi considera util să le ridicaţi.

Jacob Stein: Salutăm prilejul întâlnirii cu Dumneavoastră, domnule preşedinte, deşi ştim cât de ocupat sunteţi, pentru a vă putea exprima aprecierea noastră faţă de independenţa politicii externe a României, faţă de atitudinea Dumneavoastră în relaţiile cu Israelul şi faţă de sprijinul pe care îl daţi comunităţii evreieşti din România.

Aici, în America noi avem relaţii foarte bune şi cu distinsul ambasador Bogdan. Sperăm că obiectivele vizitei Dumneavoastră au fost realizate. Sperăm, de asemenea, că şi în viitor contribuţia Dumneavoastră la realizarea păcii în Orientul Mijlociu va fi tot mai puternică.

„Nu putem forţa pe nimeni să plece din România”

Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt bucuroscă m-amputut întâlni cu dumneavoastră – personalităţi de seamă din Statele Unite, conducători ai organizaţiilor evreieşti din SUA şi pe plan internaţional.

Nu intenţionez să vorbesc despre România, despre condiţiile create populaţiei evreieşti şi care sunt, în fapt, asigurate pentru toate naţionalităţile. Aceasta este una din constantele politicii noastre generale.

În ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Statele Unite, rezultatele vizitei, am declarat deja în câteva rânduri şi doresc să vă spun şi dumneavoastră că rezultatele sunt foarte bune.

Am avut convorbiri şi cu unii senatori care au ridicat problema acordării clauzei naţiunii celei mai favorizate legat de chestiunea emigrării din România. Aici aş apela la un ajutor din partea dumneavoastră. Se pare că lucrurile nu sunt bine înţelese, sau nu sunt cunoscute. Practic, în România, mai sunt 50 – 60. 000 de cetăţeni de origine evreiască. Ştiu chiar că rabinul Moses Rozen nu prea mai are mulţi coreligionari. Acestea sunt lucruri cunoscute. Este normal ca, în aceste condiţii numărul celor care doresc să plece să fie mai mic. La aceasta se adaugă şi dezvoltarea rapidă a României care creează condiţii mai bune pentru toată lumea, deci inclusiv pentru evrei. Celor care vin cu cereri, guvernul român le acordă, în continuare, dreptul să plece. Cred că se înţelege că nu putem forţa pe nimeni să plece din România. Dimpotrivă, fiind comunist, eu cred că ei ar trebui să dorească să lucreze în România pentru a crea o societate mai bună. Şi acum continuă să plece din România un număr de persoane. Este adevărat că numărul este mai mic, deoarece, în general s-a micşorat de la circa 400.000 câţi erau acum 20 de ani la 50 – 60.000. În Israel se apreciază că sunt acum aproximativ 400 mii de cetăţeni care provin din România. Cred că, dacă mi-aş depune candidatura acolo, aş câştiga majoritatea.

Eu consider că încercarea de a condiţiona acum acordarea clauzei pentru România de către Congresul SUA printr-un amendament care să o lege de problema emigraţiei ar fi cu totul greşită. Am spus aceasta, de altfel, şi autorilor respectivului amendament. Dumneavoastră, cunoscând situaţia, aţi putea exercita o influenţă utilă asupra celor care gândesc astfel. Noi, când am adoptat poziţia cunoscută în problemele Orientului Mijlociu şi pe care o menţinem în continuare, nu am condiţionat în nici un fel. Cred că trebuie să se înţeleagă că este cu totul necorespunzător să se încerce a se crea dificultăţi României prin asemenea formule.

În ceea ce priveşte situaţia din Orientul Mijlociu, trebuie să spun că, după părerea mea, Israelul a făcut mari greşeli. Am spus aceasta şi direct, recent, în convorbirile cu Abba Eban. Această poziţie a Israelului l-a izolat pe plan internaţional, iar dacă va continua va duce la o izolare şi mai mare.

Este de înţeles preocuparea pentru asigurarea independenţei şi securităţii graniţelor. Însă este greu de înţeles tendinţa de a asigura, în condiţiile e azi, securitatea prin menţinerea sub ocupaţie a unor teritorii străine. Este clar că Israelul nu va putea trăi şi nu se va putea dezvolta în ceartă cu o populaţie de peste o sută de milioane şi că, pentru a-şi asigura independenţa şi suveranitatea, Israelul trebuie să se înţeleagă cu vecinii săi.

De asemenea, este greu de presupus că Statele Unite pot fi mereu împinse într-o situaţie care, până la urmă, le creează neînţelegeri şi dificultăţi în raporturile cu ţările arabe, cu alte state, inclusiv din Europa, cu Japonia etc.

Israelul a susţinut tot timpul că, dacă va trata direct cu ţările arabe, va ajunge rapid la soluţii bune. Acum este în situaţia de a trata direct o problemă, dar de mai multe săptămâni nu se ajunge la o soluţie de dezangajare militară care să creeze condiţiile pentru evitarea reluării războiului şi desfăşurarea cu succes a Conferinţei de pace.

Se poate pierde astfel un moment unic în care se pot realiza înţelegeri bune. Nu trebuie uitat că şi în ţările arabe – ca şi în Israel – există forţe care nu doresc succesul Conferinţei de pace şi care vor căuta să demonstreze că nu se mai poate rezolva nimic prin tratativele cu Israelul.

Pe urmă, este problema palestiniană care este cu adevărat hotărâtoare pentru o pace trainică în Orientul Mijlociu. Crearea unui stat palestinian va pune, după părerea mea, capăt încordării şi va permite dezvoltarea în condiţii de securitate a tuturor statelor din regiune.

Eu vă spun toate acestea nu pentru că ar fi lucruri cu totul noi. Am discutat despre aceasta cu primul ministru al Israelului, domna Golda Meir, recent cu ministru Abba Eban, am discutat şi cu alţi conducători ai Israelului şi cu conducători ai Congresului Mondial Evreiesc. Vă spun toate acestea dumneavoastră pentru că sunt de părere că puteţi face ceva pentru ca Israelul să fie mai rezonabil şi să meargă spre soluţii care să asigure cu adevărat o pace trainică în Orientul Mijlociu. Am spus aceasta cu claritate conducătorilor Israelului tocmai pentru că avem relaţii şi ne menţinem poziţia cunoscută, dar nu înţelegem felul lor de a acţiona. Cred că dumneavoastră, organizaţiile din Statele Unite şi, în general, Congresul Mondial Evreiesc puteţi exercita o influenţă pentru a ajunge la soluţii care să creeze bazele unei păci trainice în Orientul Mijlociu. Aceasta este în interesul Israelului, al ţărilor arabe, al Statelor Unite, al tuturor naţiunilor lumii. Situaţia din Orientul Mijlociu este una din problemele care ne preocupă foarte mult în momentul de faţă.

În ceea ce priveşte relaţiile noastre cu Statele Unite, rezultatele vizitei sunt foarte bune. Ceea ce am dori – şi ştim că este posibil – este să uzaţi de influenţa de care dispuneţi în viaţa economică a Statelor Unite pentru a determina un sprijin mai puternic pentru colaborarea economică dintre firmele americane şi întreprinderile din România, desigur în condiţii economice, reciproc avantajoase. Concret, am saluta dacă membrii Congresului care pot exercita o influenţă în favoarea acordării clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România ar fi mai activi. Am fi deosebit de satisfăcuţi dacă am primi acest sprijin.

Clauza, cu condiţia liberalizării emigrării

Arthur Hertzberg: Evident, aţi ridicat mai multe probleme, domnule preşedinte. Pot, deci, să răspund numai cu titlul personal, deoarece nu ne-am consultat nici între noi, nici cu organizaţiile pe care le reprezentăm.

În problema clauzei, trebuie să vă felicit pentru modul în care guvernul român a promovat această acţiune. Chiar şi ministrul cultelor, când am fost la Bucureşti, mi-a pomenit de aceasta. Vreau să vă spun numai că, în prezent, problema clauzei este legată de Congres mai mult de situaţia fratelui Dumneavoastră mai mare de la răsărit.

Tocmai datorită faptului că întreaga problemă se referă acum la ruşi, noi nu avem aici o influenţă principală. Sunt în joc forţe foarte puternice care nu au nimic de a face cu părerea comunităţii evreieşti. Totuşi, vă pot spune, în măsura în care reprezint consensul evreilor americani, că deşi este vorba de o problemă politică foarte complexă, noi dorim să facem o distincţie clară între România şi celelalte ţări, pentru că această distincţie există în realitate. Aceasta nu este numai părerea evreilor, ci a poporului american.

Jacob Stein: Aţi ridicat câteva probleme, domnule preşedinte, şi apreciem sinceritatea, francheţea cu care v-aţi expus ideile. Sper că, în acelaşi spirit de francheţe, veţi primi şi cele spuse de noi.

Dr. Hertzberg, referindu-se la problema clauzei, a arătat pe bună dreptate că dificultăţile nu sunt legate de politica luminată a României, ci de situaţia celor câteva milioane de evrei din Uniunea Sovietică. Dacă va fi posibil ca România să beneficieze de această clauză, eventual printr-o lege separată, o asemenea acţiune s-ar bucura cu siguranţă de sprijinul comunităţii evreieşti. Nu sunt, însă, sigur de sindicate, de cercurile protecţioniste care fac din această problemă politică.

Aceste probleme pot fi tratate mai sigur de preşedinte, de domnul Kissinger direct cu Congresul. Sperăm că guvernul va găsi modalităţile pentru ca România să se poată bucura de un statut nediscriminatoriu în relaţiile comerciale. Noi vom saluta şi vom sprijini dezvoltarea relaţiilor economice dintre România şi Statele Unite.

În privinţa Orientului Mijlociu, noi sprijinim eforturile de pace ale Israelului. Până la 22 octombrie a.c. poziţia arabilor era: nu pace, nu negocieri, nu recunoaştere. Nu poţi merge la masa tratativelor dacă nu stă cineva şi de partea cealaltă.

Tov. Nicolae Ceauşescu: Din păcate, nu avem acum timp pentru a discuta aceste probleme. Trebuie, însă, să spun că lucrurile nu stau tocmai aşa. Noi cunoaştem, am avut multe discuţii cu conducătorii arabi, am stat de vorbă şi cu doamna Meir, şi am constatat că s-au pierdut momente foarte importante. Sigur, aceasta aparţine acum istoriei. Cel mai bine este ca acum să se facă totul pentru a realiza pacea.

Jacob Stein: Cred că acum trebuie să sperăm că la Conferinţa de pace de la Geneva, unde părţile vor fi împreună pentru prima dată în ultimii 20 de ani, fiecare va face eforturi pentru a realiza pacea. Suntem sigur că Israelul va face aceasta. Evreii americani sunt pentru pace.

Joseph Karasick: Vă suntem sincer recunoscători pentru faptul că ne-aţi primit. Avem o expresie în religia noastră: „Cuvintele pornite din inimă merg la inimă”. Am fost cu toţii foarte impresionaţi şi vom transmite aceste sentimente celor pe care îi reprezentăm.

NOTE: 1. Ea a fost obţinută de România pe 28 iulie 1975, în urma votului favorabil dat de Congresul SUA. 2. Stenograma convorbirii din 4 decembrie 1973 a fost publicată în revista Institutului Diplomatic Român, Anul II, nr. II (IV), Semestrul II/2007, p. 472 – 478.